Lumea jocurilor video nu ar fi atat de avansata la capitolul jocuri horror fara aparitia pe piata a lui “Penumbra: Overture – Episode One”, unul din cele mai reusite titluri ale acestui gen. Cu adevarat un joc foarte infricosator, acest joc de actiune-aventura privit dintr-o perspectiva first-person si produs de Frictional Games a beneficiat de un buget atat de mic, incat s-a tarat afara din mormant tocmai in 2006, ca un demo online gratuit, care reusea, si in acest stadiu, sa iti antreneze pulsul. Ca sa fiu mai bine inteles... nu te apuca de acest joc daca nu esti un individ puternic si echilibrat, pentru ca iti va insufla un sentiment constant de pericol si izolare, ceea ce inseamna ca nu ar trebui sa-l joci decat daca n-ai nimic impotriva faptului ca vei dormi cu lumina aprinsa o buna bucata de vreme.
Precum si in celelalte jocuri horror de succes, vei gasi ca in “Penumbra” atmosfera e suprema. Personajul principal, Phillip, primeste o scrisoare din senin de la tatal sau, disparut de multa vreme. Se pare ca batranul, declarat mort cu vreo 30 de ani inainte, a pus un timbru pe plic si l-a indreptat pe fiul sau catre o casuta postala plina de notite indescifrabile si o harta a nordului Groenlandei. Totul pare desprins din imaginatie, fara o poveste a trecutului personajului si fara o explicatie concreta asupra motivului pentru care Phillip se hotaraste sa plece spre Groenlanda si sa rataceasca prin viscol. In timp ce aceasta metoda de introducere nu va multumi fanii povestilor intinse, ambiguitatea sa ii va conferi o imagine confuza, de vis si plina de intrebari jocului. Toata actiunea are loc intr-o mina abandonata, foarte asemanatoare unui mausoleu, ceea ce reuseste sa amplifice si ciudatenia, dar si sentimentul de a fi total separat de restul lumii.
Chiar si asa, aceasta aventura are destul de multe elemente de real, interactiunea cu obiectele din jur fiind foarte bine realizata, avand posibilitatea de a manipula aproape orice vezi pe ecran. Usile, de exemplu, nu se deschid in urma unui simplu click, ci trebuie si sa tragi cursorul spre tine. La fel poti impinge, cara, si trage aproape orice obiect din joc, de la pietre la butoaie cu TNT. Acest sistem iti da sentimentul de control deplin asupra a tot ceea ce te inconjoara si umple jocul de puzzle-uri ... organice. Desigur, compania producatoare nu a exagerat la capitolul asta, deci nu va trebui sa tot deschizi sertare si sa intorci tot feluld e robinete, astfel ca mereu vei avea un motiv bine intemeiat pentru a manipula obiectele din jur, iar asta implica, de cele mai multe ori, actiuni logice in fuctie de situatia data, precum construirea unei rampe deasupra unui gard electric folosind scanduri sau eliminarea unor rafturi pentru a-ti face loc intr-un pasaj ascuns sau cladirea cutiilor pentru a ajunge mai sus, precum si alte treburi asemanatoare ce impletesc munca fizica si cea intelectuala.
Partea cu luptele e ceva mai complicata, intrucat functioneaza la fel ca actiunile descrise mai sus, ceea ce inseamna ca te vei lupta imitand cu adevarat miscarile pe care le-ai face in realitate, precum loviturile cu un ciocan sau un levier. Miscarea e similara cu cea a mouse-ului intr-un joc de golf. Acest aspect face luptele mai intense decat cele cu care te-ai obisnuit, iar intalnirile cu eventualii caini nemorti sunt realistice, disperate si nebunesti. Deasemenea, luptele sunt atat de frenetice incat e aproape imposibil sa te controlezi. Desigur, la un moment dat te vei obisnui cu sistemul acesta de lupte si vei realiza ca trebuie sa nu fii un gentleman si sa iti lovesti adversarii cand sunt cazuti la podea. Desigur, orice alta varianta ar fi facut lucrurile mult prea usoare. Rezultatul e ca luptele grele te vor face sa te simti ca un oarecare ce incearca sa evite cainii zombie cu ochi stralucitori, nu un superman pe care absolut nimic nu-l poate opri. Intr-un fel, “Penumbra” e un hibrid intre un joc de aventuri si unul cu furisari, ca “Thief” sau “Splinter Cell”. Phillip nu este un mare razboinic, asta e clar. Daca se holbeaza prea mult la un adversar, incepe sa intre in panica, iar ecranul devine incetosat si tremurand, ceea ce poate duce la descoperirea sa imediata. Cand nu se alarmeaza, Phillip se descurca destul de bine la a se ascunde; se poate ascunde in umbre pentru a deveni invizibil. Desigur, nu vei putea sti cand ascunzisul ales te fereste in totalitate de ochii adversarilor. Multe dintre creaturile pe care le intalnesti au rute fixe de patrulare, incurajandu-te sa te furisezi pe langa ele.
Grafica jocului este, ca si restul, ireprosabila si foarte eficienta. Chiar daca e putin ciudata, iar texturile putin nisipoase, tonurile de gri si umbrele profunde si pline de detalii calculate pentru a amplifica senzatia ca te afli intr-un cosmar. Daca grafica era mai moderna, factorii care produc sperieturi nu ar fi la fel de eficienti. Chiar daca e un joc cu un buget mic, “Episode One” nu a facut nici un fel de compromis cand vine vorba de calitate. Efectele sonore se ridica si ele la inaltimea celor grafice, astfel ca dialogul si vocile actorilor ce interpreteaza personajele sunt fara greseala. Actorul care il interpreteaza pe Phillip reuseste cu adevarat sa captureze frica ce il chinuie pe acesta cand rataceste prin intuneric, iar Red, unul din ghizii tai, e cel mai nebun personaj pe care il vei intalni intr-un joc video. Muzica si sunetele din joc vor amplifica sentimentul de singuratate si frica, mai ales din cauza podelelor care scartaie, ecourile pietroase ale pasilor tai, maraielile satanice ale cainilor zombie si furisatul paianjenilor dupa colt. Muzica adauga fiori cu ajutorul pianului si a tobelor are avertizeaza dinainte intalnirea cu un eveniment important si apropierea monstrilor.
“Penumbra: Overture – Episode One” este, cu adevarat, un cosmar. Un joc minunat, cu o fizica de invidiat si o poveste bizara, de-a lungul careia posibilitatea de a fi inghitit de o creatura ivita din intuneric in orice moment te va urmari la orice pas. Urmeaza episodul doi...
Pentru a te putea bucura pe deplin de acest joc, trebuie ca sistemul tau sa indeplineasca urmatoarele cerinte tehnice:
- Windows 2000/XP
- PC cu procesor de minimum 1.5 GHz
- 512 MB de memorie RAM
- 1 GB de spatiu liber pe hard-disk
- Placa video ATI Radeon 8500/nVidia GeForce 3 sau mai buna
Platforme
