Producatorul polonez CD Projekt a realizat unul din acele jocuri care este bine primit de toata lumea, o abordare matura asupra sabiilor si vrajitoriei care da la o parte fanteziile traditionale abordate pana acum.
The Witcher este undeva pe la mijloc intre Diablo si Neverwinter Nights. In esenta, producatorii au lucrat in ambele directii. Aveti un singur caracter pe care il puteti alege, si anume Geralt din Rivia, mercenarul-vrajitor care vaneaza monstri prezent si in titlu, care va trece prin multe serii de lupte. Pe de alta parte, veti putea explora o lume postbelica fantastica numita Temeria in care se simte ca a existat odata viata (posibil a fi postapocaliptica). Povestea si elementele ei au fost preluate dintr-o nuvela fantastica poloneza, The Last Wish, publicata in 1990 de Andrzej Sapkowski si spre multumirea publicului a fost reusita si bine realizata aceasta adaptare.
Desi veti intalni inamici specifici RPG-urilor, cum ar fi un puternic mag malefic si o grupare misterioasa numita “Salamanders”, veti avea de a face si cu alte personaje. Fanatici religiosi care urasc femeile, traficanti care se ocupa cu copii rapiti, tipe intalnite la un bar care vor cadea in patul dumneavoastra pentru o sticla de vin, vrajitoare care vand otrava si folosesc papusi voodoo, rasisti care isi manifesta pe fata ura pentru cei care nu sunt oameni si ameninta sa ucida piticii si elfii.
Totusi nu exista loc de indoiala: in ciuda multimii de inamici, monstri, demoni, undead, vampiri si altii, cel mai mare inamic pe care trebuie sa il infrunte Geralt il reprezinta cei din neamul lui, oamenii. Nici macar nu sunteti privit ca un erou. Cererile de ajutor pot foarte usor fi refuzate, intrucat de fiecare data banii isi spun cuvantul. Si de asemenea nu veti intalni nici un inconvenient in a profita de fiecare femeie cu care va intalniti, avand relatii premaritale in fiecare act, desi in aparenta sunteti indragostit de una din “colegele” vrajitoare.
Nu trebuie sa va surprinda ca in joc linia dintre bine si rau nu este foarte groasa. Nimeni nu este cu mainile curate. Un comerciant cu care aveti afaceri este implicat in cultul celor pe care ii vanati, un gardian pe care il ajutati intr-o problema se dovedeste a fi un violator, preotul satului care va ajuta la un moment dat este un nebun misogin. De asemenea mai este si vrajitoarea care a vandut otrava pentru o sinucidere si a folosit o papusa voodoo pentru a-l face pe un altul sa isi omoare fratele.
Asadar The Witcher cu siguranta ca nu este un joc plin numai de veselie si de soare. Povestea devine insa foarte atractiva, intrucat va trebui sa va implicati destul de mult in actiunile pe care le intreprindeti. Personajele par sa fie oameni reali, nemaiexistand standardul intalnit in mod obisnuit in alte jocuri ale genului, de personaje bune, rele sau neutre. Doar cateva aspecte ale povestii va mai reamintesc ca sunteti intr-un joc.
Exista trei stiluri de lupta, fiecare din ele fiind potrivit pentru a va descurca cu inamici rapizi, puternici, sau cu grupuri de adversari.
Aveti cinci categorii de skill-uri, care la randul lor prezinta cate patru abilitati fiecare. Aici producatorii au intervenit cu o nota de umor, la un moment dat intalnind o abilitate care spune ca atacurile dumneavoastra sunt mai eficiente atunci cant sunteti beat. Cei care vor dori sa se specializeze fie pe magie, fie pe lupta corp la corp, au ghinion cu acest joc, pentru ca stapaniti la fel de bine ambele abilitati. In orice caz, magia nu este foarte importanta, avand posibilitatea de a face farmece inamicilor, de a arunca globuri de foc, de a crea globuri de protectie, in esenta magii pe care le puteti activa printr-un click dreapta.
In ceea ce priveste grafica si sunetele, The Witcher exceleaza in acest domeniu. Peisajele sunt superbe, cladirile sunt ilustrate admirabil, orasele si satele sunt destul de ravasite, si altele, iar efectele sonore si muzica se integreaza perfect in atmosfera jocului.
O poveste memorabila, lupta captivanta, personajele fascinante – ce poate sa nu va placa ?
Platforme
